kriuki [krjuki] (rus. крюк „cârlig”, pl. крюкu), scriere neumatică întrebuințată pentru notarea vechii muzici monodice* din biserica rusească (sec. 11-18). Dezvoltate din notația (IV) biz., k. erau în număr de 70 și constau din semne singulare sau combinate, redând, ca și în notația de origine, „sensul” melodiei. Abia la sfârșitul sec. 16, înălțimea (2) sunetelor a început să fie notată cu ajutorul unor semne speciale numite „kinovare” (de la кuноьарь [kinovar’]), „mineral de culoare roșie”). Cântarea astfel notată se numea kriukovskaia penia sau Znamennâi rospev. Mss. în notația k. se găsesc și în țara noastră (Dobrogea).