O definiție pentru kippa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kippa s. n.

Intrare: kippa
substantiv neutru (N81)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kippa
  • kippaul
  • kippau‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kippa
  • kippaului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)