jemănár, jemănari, adj., s.m. Geamăn: „Boii erau jemănari” (Bilțiu, 1999: 327). – Var. a lui gemănar.

jemănar, jemănari, adj. s. și s.m. – Geamăn: „Boii erau jemănari” (Bilțiu, 1999: 327; Cupșeni). – Var. a lui gemănar (< geamăn + suf. -ar).

jemănar, -i, adj. s. și s.m. – Geamăn: „Boii erau jemănari” (Bilțiu 1999: 327; Cupșeni). – Cf. geamăn (< lat. geminus).