jeláncă, jelence, s.f. (reg.) Femeie care bocește, care se jeluiește; bocitoare. „Să n-audă maicile / Maicile, jelancele” (Bârlea, 1924: 7). – Din jelan + suf. -că.

jelancă, jelence, s.f. – (reg.) Femeie care bocește, care se jeluiește; bocitoare. Jăluitoare, jalnică, cf. jalanie (Bârlea, 1924): „Să n-audă maicile / Maicile, jelancele” (Bârlea, 1924: 7). – Din jelan „jeluitor” + suf. -că.

jelancă, jelence, s.f. – Femeie care bocește, care se jeluiește; bocitoare. Jăluitoare, jalnică, cf. jalanie (Bârlea 1924): „Să n-audă maicile / Maicile, jelancele” (Bârlea 1924: 7). – Din jale (< sl. žali), cf. jelan „jeluitor”.