izuí, izuiesc, v.t. A schimba cursul apei prin ridicarea unui obstacol în calea cursului natural. – Din iaz + suf. -ui (Frățilă).

izui, izuiesc, vb. tranz. – A schimba cursul apei prin ridicarea unui obstacol în calea cursului natural (Grad, 2000). – Din iaz + suf. -ui (> iezui > izui) (Frățilă).

izui, vb. tranz. – A schimba cursul apei prin ridicarea unui obstacol în calea cursului natural (Grad 2000). – Et. nec.