IZNOAVĂ (pl. -ve) sf. 1 Înnoitură, lucru nou, nepomenit, născocitură: m’am jurat să nu-mi mai bat capul cu asemenea iznoave (GN.) ¶ 2 Poznă; znoavă: îți venea să te strici de rîs de iznoavele lui Ivan (CRG.) ¶ 3 De ~, din nou: călcă de ~ învoiala ce facuse (ISP.); să face de ~ socoteala (JIP.) [vsl. i z ŭ n o v a „din nou”].