Definiția cu ID-ul 1382999:
Explicative DEX
IZBITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a (se) izbi ¶ 2 Rezultatul acestei acțiuni, lovitură puternică: un gealat, c’o ~ de topor, îi sbură capul de pe umeri (VLAH.); numai după izbitura portiței, coana Măndița văzuse că nu-i lucrul curat (GR.-N.).