Ithaca f. insulă pe coasta occidentală a Greciei, unde se afla regatul lui Ulyse.

ITHACA sau ITHÁKI v. Itaca.

Ithaca, insulă din marea Ionică, își datorează lui Homer gloria literară. Marele rapsod al antichității povestește în Odiseea că Ulise, după cucerirea Troiei, pornise grăbit spre patria lui, spre Ithaca. Dar furiosul Neptun, zeul mărilor, l-a pedepsit, aducîndu-i mereu în fața ochilor imaginea acestei insule, care însă dispărea în clipa cînd eroul se credea mai aproape de ea. Zece ani cît a rătăcit pe valuri, Ulise a fost chinuit de acest miraj. Astfel insula a adăugat numelui ei geografic o metaforă literară. Ithaca a ajuns termen de comparație pentru un lucru rîvnit cu ardoare, dar care-ți scapă în momentul cînd sperai să-l cucerești, să-l înfăptuiești. MIT.

ITACA (ITHACA, ITHÁKÍ), insulă grecească în grupul de ins. Ionice, separată de ins. Cefalonia prin str. cu același nume: 96 km². Orașe pr.: Itháki, Vathy. Relief muntos vulcanic. Viticultură, măslini. Creșterea animalelor. Mare cutremur în 1953. Patria legendară a lui Ulise.