2 definiții pentru istoricism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTORICÍSM s. n. 1. principiu al explicării fenomenelor care fac obiectul științelor naturii sau al științelor sociale, exclusiv prin geneza și evoluția lor. 2. morfologism. (< engl. historicism, germ. Historizismus)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISTORICÍSM (< fr.) s. n. (FILOZ.) Concepție apărută în Germania (sec. 19) potrivit căreia istoria este elementul esențial al înțelegerii și explicării fenomenelor umane, înțelegere care trebuie să fie empatică, deoarece aceste fenomene sunt expresii unice ale gândirii, voinței și sentimentelor umane. Pentru Fr. Meinecke, perspectiva istoricistă îngăduie înlocuirea abordării generalizatoare, cu o abordare particularizantă. Karl R. Popper nu acordă i. statutul de discurs științific și respinge posibilitatea unor predicții istorice, care s-ar obține descoperind „ritmul”, „legile” sau „tendințele” evoluției istoriei.

Intrare: istoricism
istoricism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istoricism
  • istoricismul
  • istoricismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • istoricism
  • istoricismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)