ISPRĂVNICEL, ISPRĂMNICEL sm. 🚜 Mai marele peste argații unei moșii, pus el însuși sub ordinele vătafului de curte (=Mold. „fecior boieresc”): s’a băgat întîiu ispravnicel pe moșia boierului (S.-ALD.); numai tu știi cîte ghioldișuri... ai mîncat la strigătul ispravnincelului (LUNG.) [ispravnic].