O definiție pentru iremediu
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iremediu s. n.
Intrare: iremediu
iremediu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)