O definiție pentru ipsativ


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÍPSATIV, ipsative, adj. 1. De sine (> lat. ipse) 2. (concept psihologic) Măsură ipsativă = indică un tip specific de măsurare în care respondenții, compară cele mai potrivite opțiuni, din care aleg una singură, (respectiv pe cea cu care se identifică situațional) se mai numește și scala cu opțiuni forțate, închise 3. Comparație ipsativă = folosită de asemenea în testarea standardizată, pentru compararea diferențelor semnificative din scorurile subtestelor. (sursa: www.wikipedia.org)

Intrare: ipsativ
ipsativ adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipsativ
  • ipsativul
  • ipsativu‑
  • ipsati
  • ipsativa
plural
  • ipsativi
  • ipsativii
  • ipsative
  • ipsativele
genitiv-dativ singular
  • ipsativ
  • ipsativului
  • ipsative
  • ipsativei
plural
  • ipsativi
  • ipsativilor
  • ipsative
  • ipsativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)