2 definiții pentru inuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
inuit s. m. (cuv. eschimos) ◊ „Adevăratul nume al eschimoșilor este «inuit» și ei doresc să nu mai fie denumiți cu primul termen, care înseamnă «Mâncători de carne crudă», termen ce le-a fost dat de iezuiți în secolul al XVI-lea.” R.l. 7 VI 79 p. 6
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+inuit adj. m., s. m., pl. inuiți; adj. f., s. f. inuită, pl. inuite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: inuit
inuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
inuit2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
inuită substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |