2 definiții pentru inuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inuit s. m. (cuv. eschimos) ◊ „Adevăratul nume al eschimoșilor este «inuit» și ei doresc să nu mai fie denumiți cu primul termen, care înseamnă «Mâncători de carne crudă», termen ce le-a fost dat de iezuiți în secolul al XVI-lea.” R.l. 7 VI 79 p. 6

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+inuit adj. m., s. m., pl. inuiți; adj. f., s. f. inui, pl. inuite

Intrare: inuit
inuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inuit
  • inuitul
  • inui
  • inuita
plural
  • inuiți
  • inuiții
  • inuite
  • inuitele
genitiv-dativ singular
  • inuit
  • inuitului
  • inuite
  • inuitei
plural
  • inuiți
  • inuiților
  • inuite
  • inuitelor
vocativ singular
plural
inuit2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inuit
  • inuitul
plural
  • inuiți
  • inuiții
genitiv-dativ singular
  • inuit
  • inuitului
plural
  • inuiți
  • inuiților
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inui
  • inuita
plural
  • inuite
  • inuitele
genitiv-dativ singular
  • inuite
  • inuitei
plural
  • inuite
  • inuitelor
vocativ singular
plural