INIMĂ (pl. -mi) sf. 1 🫀 Organ cărnos situat în partea stîngă a pieptului și, care trimite prin artere, pînă la extremitățile corpului, sîngele ce i-a fost adus prin vine (🖼 2661): i-a înfipt cuțitul în inimă; boală de ~; bătaie de ~; îmi bate inima; Ⓕ: aici bătea inima țării, cu toate grijile și bucuriile ei (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ pr. ext. Partea pieptului unde se aude bătînd inima: a-și duce mîna la ~ ¶ 3 🫀 F Stomac; pîntece: la picior totdeauna să fii cald, și ’nfășură inima cu brîul (JIP.); a-l durea inima; durere de ~; a se ținea cu mîinile de ~; a i se pune soarele drept ~ (CRG.) (VLAH.) sau în dreptul inimii (GN.), a i se face foame; pe inima goală (PAMF.), nemîncat ¶ 4 Se zice mai ales despre inima cînd resirnte unele sensațiuni fizice pricinuite de anumite stări sufletești: a i se bate inima, a fi neliniștit, a-i fi teamă; a i se face inima cît un purice, a-i fi grozav de frică, a se speria grozav; a-i crește inima (de bucurie); a-i trece (sau a-i da) un fier ars prin ~ 👉 FIER; a i se strînge inima (de durere, de milă); a i se rupe inima; (P): milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima; a-i sări inima din loc (de frică): să nu mai văd capete tăiate, că sare inima din mine (NEGR.); a tresărit, de parcă i-a dat inima dintr’însul (CRG.); trăgea Dinică cu arcușul de te ardea la ~ (I.-GH.); (a ofta, etc.) din băierile inimii, din fundul, din adîncul inimii ¶ 5 Ⓕ Inima socotită ca sediu al pasiunilor, ca organ al sensibilității, suflet: a avea o ~ bună, rea, nobilă, de aur; a fi bun, rău, negru la ~; a avea o ~ de piatră; a fi fără ~; a-l durea inima, a-i fi milă; a avea un foc la ~; a avea ceva pe ~; a i se pune o piatră pe ~; a-i cădea (sau a i se ridica) o piatră de pe ~; a-i sta pe ~; a-i călca pe inimă; a rămîne cu inima friptă; a nu le pune toate la inima; a-i rîde inima; nu mai aveam ~ în mine de bucurie (ISP.); a-și răcori (sau Ⓟ a-și săra) inima; a-și deschide inima, a) a-i arăta dragoste, interes, milă; b) a-i spune tot ce are pe suflet, a-i încredința taina: n’avea cui să-și deschidă inima (VLAH.); îmi zice, îmi spune inima, am presimțirea: la plecare, parcă-mi spunea inima mie ceva (BR.-VN.); a citi în inima cuiva; 👉 OCHIU ¶ 6 Ⓟ Bună să-ți fie inima! ca răspuns la o salutare: – Bun ajunsul, vere! – Bună să-ți fie inima! (RET.) ¶ 7 Din toată inima, cu dragă ~, (foarte) bucuros ¶ 8 Dispoziție, stare sufletească bună sau rea: cu inima bună (CIAUȘ.), vesel, voios; omul se îmbată și de ~ rea și de ~ bună (PANN); ~ rea, mîhnire; a-și face ~ rea, a se necăji, a se mîhni; porecla de „~ rea” i s’a născosit..., nu atît în înțelesul de om rău,... cît în înțelesul de om amărît și iubitor de singurătate (BR.-VN.); a strica inima cuiva; a i se strica inima; cînd a văzut că în sfîrșit sosese și un băiat în casă, i s’a mai dres inima (VLAH.); a-l trage inima (spre ceva); cu tragere de ~ ¶ 9 Conștiință: a fi cu inima împăcată ¶ 10 Curaj: a-i veni inima la loc; a prinde (la) ~: după ce mai prinse nițică ~... se repezi asupra acelui balaur (ISP.); a se muia la ~, a se împuțina cu inima, a-și pierde curajul: o parte din ostași se moaie la ~ (ISP.); nu te’mpuțina cu inima (CRG.); a-și lua inima ’n dinți, a se îmbărbata, a-și face curaj; a-și călca pe ~, a lua o hotărîre energică, după oare-care șovăire ¶ 11 Dragoste, iubire: a-și da inima; a cîștiga inima; a-i fura inima; a avea la ~, a iubi; a iubi din toată inima; F: a-i cădea tronc la inimă, a se îndrăgosti ¶ 12 Se întrebuințează uneori în mod Ⓕ, în opoziție cu „minte”, „spirit”: a forma spiritual și inima copiilor; alte ori, în opoziție cu „gură”: omul nu caută ce-i în ~, ci ce-i în gură (ZNN.); ce are în ~, are și în ~; ce e în inima treazului e în gura celui beat ¶ 13 Ⓕ Mijloc, centru, interior, partea cea mai dinăuntru: cînd ajunseră în inima pădurii, încremeniră cu toți (DLVR.); se ’nfundă dincolo de Padina, în inima Olteniei (VLAH.); vestita bisericuță scobită în inima unei stînci (VLAH.) ¶ 14 Partea din mijloc a unui trunchiu de copac, miez ¶ 15 🔧 Inima carului, partea din mijloc a carului care leagă osia dinainte cu cea dinapoi: l-au rugat... s’o lege subt inima carului, că așa a scăpa-o de la moarte (SB.); ¶ 16 Toiu, miez: ai rupt inima tîrgului (PANN.); în inima iernii; inima vinului, partea cea mai concentrată a vinului, care se scoate după ce s’a lăsat afară iarna, ca să înghețe (PAMF.) ¶ 17 Desen geometric în formă de inima (🖼 2662) [lat. anĭma].