O definiție pentru infortuniu


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

infortúniu (-ii), s. n. – Nenorocire, nefericire. It. infortunio. Împrumut literar din poezia romantică (Nicoleanu), înv.

Intrare: infortuniu
infortuniu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infortuniu
  • infortuniul
  • infortuniu‑
plural
  • infortunii
  • infortuniile
genitiv-dativ singular
  • infortuniu
  • infortuniului
plural
  • infortunii
  • infortuniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)