O definiție pentru infinire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infiníre s. f., g.-d. art. infinírii; pl. infiníri

Intrare: infinire
infinire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infinire
  • infinirea
plural
  • infiniri
  • infinirile
genitiv-dativ singular
  • infiniri
  • infinirii
plural
  • infiniri
  • infinirilor
vocativ singular
plural