O definiție pentru inesceptant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inesceptánt adj. m., pl. inesceptánți; f. sg. inesceptántă, pl. inesceptánte

Intrare: inesceptant
inesceptant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inesceptant
  • inesceptantul
  • inesceptantu‑
  • inesceptantă
  • inesceptanta
plural
  • inesceptanți
  • inesceptanții
  • inesceptante
  • inesceptantele
genitiv-dativ singular
  • inesceptant
  • inesceptantului
  • inesceptante
  • inesceptantei
plural
  • inesceptanți
  • inesceptanților
  • inesceptante
  • inesceptantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)