O definiție pentru incondiționat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incondiționát adj. m., pl. incondiționáți; f. sg. incondiționátă, pl. incondiționáte

Intrare: incondiționat
incondiționat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incondiționat
  • incondiționatul
  • incondiționatu‑
  • incondiționa
  • incondiționata
plural
  • incondiționați
  • incondiționații
  • incondiționate
  • incondiționatele
genitiv-dativ singular
  • incondiționat
  • incondiționatului
  • incondiționate
  • incondiționatei
plural
  • incondiționați
  • incondiționaților
  • incondiționate
  • incondiționatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)