O definiție pentru inconcludent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inconcludént adj. m., pl. inconcludénți; f. sg. inconcludéntă, pl. inconcludénte

Intrare: inconcludent
inconcludent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inconcludent
  • inconcludentul
  • inconcludentu‑
  • inconcludentă
  • inconcludenta
plural
  • inconcludenți
  • inconcludenții
  • inconcludente
  • inconcludentele
genitiv-dativ singular
  • inconcludent
  • inconcludentului
  • inconcludente
  • inconcludentei
plural
  • inconcludenți
  • inconcludenților
  • inconcludente
  • inconcludentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)