Begonia imperialis Lemaire. Plante mici cu tulpini în formă de rizomi, scurte, groase. Frunze (cca 10 cm lungime, 9 cm lățime) ovate, vîrf scurt, ascuțit, la bază asimetric- cordiforme, verzi-măslinii-închis, cu nervuri verzi-cenușii, păroase pe partea superioară, pe partea inferioară roșietice sau maronii;. pețiol cca 12 cm lungime. Flori (două petale) albe-verzui, insignifiante, dispuse în inflorescențe lungi de cca, 14 cm. Plante decorative prin frunze.

Dahlia imperialis Roezl. Specie cu tulpină solidă, fistuloasă, deseori neramificată, 2-5 m înălțime. Rădăcină tuberizată. Frunze penat-lobate cu lobi rotund-ovali, ascuțiți și margini dințate. Flori grupate în calatidii.

Dieffenbachia imperialis Lind. et Andre. Specie cu frunze (cca 0,55 m lungime și 0,25 m lățime) lunguieț-ovate, pe partea superioară verzi-închis cu pete verzi-gălbui-lucioase, împrăștiate neregulat. Pețiol, cca 55 cm lungime și 1,2 cm grosime, cu marginea albă.

Fritillaria imperialis L. Specie care înflorește primăvara. Flori numeroase, Campanulate, corolă cu 6 diviziuni (cca 6 cm lungime), roșii, galbene-limon, cu linii albe sau roșii-închis, dispuse, cca 10, în umbelă, dedesubtul verticilului de frunze. Tulpină viguroasă, înaltă de 60-100 cm, cu pete purpurii. Frunzele radicale ovat-ascuțite, la bază mai late, în vîrful tulpinii frunze liniare dispuse în verticil. Plantă erbacee, bulb gălbui, solzos, cu miros neplăcut.

Tococa imperialis (Lindl.) Nichols. (syn. Sphaerogyne imperialis Lind.). Specie originară din Peru, frunze mari, opuse, ovate, verzi-închcis, pe partea superioară argintii sau catifelate, cu 5 nervuri longitudinale, proeminente, la bază roșietice. Tufă erectă, slab-ramificată.

Vriesea imperialis Morr. (syn. Tillandsia regina Bak.). Specie cu flori albe-gălbui, lungi de 15-17 cm, dispuse, pînă la 50, pe ramurile unui peduncul viguros, ramificat. Bractee roșii sau verzi. Frunze verzi cu vîrful rulat în interior și partea inferioară solzoasă.