IERTĂCIUNE sf. 1 F Ⓟ Iertare: văz că ai de gînd să-ți cei ~ de la mine ca toți fricoșii (ISP.); rămîne acum să dobîndești ~a Adelei (ALECS.) ¶ 2 † A-și lua ~, a-și lua rămas bun (vorb. de cel ce pleacă): mergînd boieri să-și ia ~ și să se întoarcă înapoi (LET.); de la cineva care e pe patul morții: au mers tot norodul de i-au sărutat mîna luîndu-și ~ (NEC.) ¶ 3 Trans. Cuvîntare în versuri, la nunți (în care oratorul cere iertare rudelor din partea mirilor) și la înmormîntări (în care se cere ca cei rămași în viață să-l ierte pe mort) [ierta].