idiomelă (Biz.) (< gr. [τροπάριον] ιδιόμελον [idiómelon]), imn (1) în formă de tropar*, cu text în proză, care are melodie proprie (neîmprumutată); nu servește ca model altor cântări. Este alcătuită uneori din mai multe strofe, chiar și neasemănătoare și așezate pe melodii diferite. Sin.: αὐτόμελον.

idiomélă, idiomele s. f. Cântare bisericească în timpul utreniei, care se execută după un mod propriu; însăși-glăsuitoare. – Din gr. idiomelon.