IBRIȘIM, Mold. IBRIȘIN sbst. 1 Mătase răsucită, pentru cusut sau brodat: i-au dăruit... cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni (CAR.), Ⓕ: a merge ~, a merge strună ¶ 2 Ⓕ Bobîrnac, aluziune fină și mușcătoare: ne și trage un ibrișin pe la nas despre fata popei (CRG.) [tc. ibrišim].