IAZMĂ¹ (pl. iezme) sf. 1 🔱 Stafie, nălucă, vedenie (de noapte), spectru, fantomă; duh necurat: se tîrau ca niște iezme de noapte și ca niște stafii (ISP.); Ⓕ: iazma neîncrederii o urmărea pretutindeni (ODOB.) ¶ 2 Femeie foarte slabă, numai piele și oase: se opri dinaintea acelei iezme ce semăna mai mult cu un morman de oase (ODOB.); mama Stanca... cu adevărat o ~ ajunsese (DLVR.) ¶ 3 Monstru: o pusese acolo, ca să vie o ~ de mare și s’o mănînce (ISP.).