Definiția cu ID-ul 499156:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iápă (iépe), s. f.1. Femela calului. – 2. Tălpig, la războiul de țesut. – 3. Suport pe care se trage plugul, cînd nu este folosit la arat. – 4.Grindă mică. – Mr., megl. iapă, istr. iope. Lat. equa (Pușcariu 755; Candrea-Dens., 795; REW 2883; DAR), cf. sard. ebba, prov. ego, cat., port. egua, sp. yegua. Pentru sensurile secundare, cf. cobilă.Der. iepar, s. m. (paznic de iepe); iepilă, s. f. (manetă, levier); pare traducere a sl. kobila (Pușcariu, Dacor., VII, 468); iepesc, adj. (de iapă); iepaș, s. m. (poreclă dată de moldoveni soldaților polonezi ai lui Sobieski, care le furau caii), cf. Iorga, R. istorică, V, 266.