3 definiții pentru ișpan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sau administra un ținut. Cine va ține vrăji, aceia să să de șpanilor, să nu să vor lăsa. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. Din mila... șpanului săcuilor. SA, 2r. Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil. Izvorîia den toată lumea la Italiia, pentru să fie în volniciia Italiei șpan, adecă nemiș, cum dzic leșii șlehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. Variante: ișpan (AC, 344; PP, 3). Etimologie: magh. spán, ispán. Cf. șleahtic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ișpán, ișpáni, s.m. (înv.) 1. prefect, fișpan. 2. nobil. 3. logofăt, jupân, administrator.

ișpán, s.m. – v. șpan („viceguvernator”).

Intrare: ișpan
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ișpan
  • ișpanul
  • ișpanu‑
plural
  • ișpani
  • ișpanii
genitiv-dativ singular
  • ișpan
  • ișpanului
plural
  • ișpani
  • ișpanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)