husăn sm [At: BL XIV, 108 / V: -sân / Pl: ~i / E: idiș husn] (Reg) 1 Prost. 2 Fraier.

husân sm vz husăn

husăn (husăni), s. m. – 1. Alică. – 2. Om care poate fi înșelat. – 3. Țăran. Idiș. germ. chôssen „logodnic, iubit” (Vasiliu, GS, VI, 116; Graur, GS, VII, 334; Iordan, BF, IV, 179). Pentru evoluția semantică de la „logodnic” la „inocent” și „prost”, cf. fraier. Arg.

husăn, husăni s. m. om naiv, victimă ideală a unui infractor.

husăn de baltă expr. (intl.) persoană naivă / credulă provenită din mediul rural.

husăn de gară expr. (intl.) victimă potențială a hoților.