❍ HURTĂ, ❍ VURTĂ sf. Mold. Bucov. 1 Cu hurta, cu vurta, cu toptanul, cu grămada, cu ghiotura: ș’apoi ce mi-i cere, așa cu hurta? (CRG.); dacă vrei un galben pe tot, îl iau cu vurta (ALECS.) ¶ 2 La vurtă, fără a mai alege, toți laolaltă: tu omori pe toți la ~, fie ei săraci sau bogați (SB.); popa ... pomenește (la liturghie) la hurtă pe monahi și ieromonahi, pe stariți, pe mitropoliți și pe soțiile și copiii lor (CRG.) [rut. na hurt, hurtom].