hunsfut sm, am [At: LB / V: ~nțf~, ~nțut / Pl: ~uți / E: mg huncfut] (Trs; dep) 1-2 (Om) care nu e bun de nimic. 3-4 (Om) perfid. 5-6 (Om) care este fără căpătâi. 7-8 (Om) afemeiat.

huntfut sm, am vz hunsfut

hunțut sm, am vz hunsfut

unțfut sm vz hunsfut

unțufut sm vz hunsfut

hunsfut, hunsfuți, (huntuț), s.m. – (reg.) Persoană șmecheră, încrezută (Grad, 2000; Hotea, 2006): „Plinu-i iadu de hunsfuți / Și raiu de oameni muți” (Lenghel, 1979: 166). – Din magh. huncfut (MDA); din germ. Hundsfuada < Hundsfott „rafinat, înșelător” (Țurcanu, 2005).

hunsfut, hunsfuți, (huntuț), s.m. – Persoană șmecheră, încrezută (Grad 2000; Hotea 2006): „Plinu-i iadu de hunsfuți / Și raiu de oameni muți” (Lenghel 1979: 166). – Din germ. Hundsfuada < Hundsfott „rafinat, înșelător” (Țurcanu 2005).