hríbă, hribe, s.f. (reg.) Specie de ciuperci comestibile: „Fata dacă se mărită, / Gândești că-i o hribă friptă” (Bârlea, 1924, II: 208). ■ „Este un obicei în Maramureș consumarea preparatelor de ciuperci în perioada posturilor, înaintea sărbătorilor religioase” (Beres, Marta, 2002: 358). ■ (onom.) Hrib, Hriban, nume de familie în jud. Maram.; Hribe, poreclă în loc. Valea Stejarului; Hribe-Coapte, poreclă pentru locuitorii din Nănești. – Var. a lui hrib, din ucr. hryb „ciupercă” (DER, DEX) sau din sl. chirbǔ „spinare” (Cihac, DA, după DER).