HRĂBORI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A îmbărbăta. Să-i hrăborească și să-i veselească cu cuvîntul. CS, 4^r. Hrăborește inimile. VCC, 28. Hrĕboresk. Conforto. Hrĕborĕscu-mĕ. Confortor. AC, 343; cf. VCC, 11; MISC. SEC. XVII, 45^r, 59^v; PP, 35^r. Etimologie: hrăbor + suf. -i. Vezi și hrăbor, hrăborie, hrăboritor. Cf. b i s t ă t u i.