Definiția cu ID-ul 950873:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

horíncă, (horilcă), s.f. – Băutură alcoolică din fructe sau cereale, distilată de două ori. Termenul horincă e atestat îndeosebi în satele de pe valea Marei. În zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa: horilcă. În Săpânța – pălincă. În paralel, circulă și sin. țuică, cu mențiunea că „e termen mai nou”. După prima distilare, se numește șpirt, horincă puturoasă, arcoziță. După a doua distilare, se numește horincă. Termenul horincă e neatestat (până în perioada interbelică) în alte regiuni ale țării: în Crișana, Sătmar și Oaș – pălincă; în Trans. – vin ars; în Banat, Muntenia și Moldova – rachiu; în Muntenia – țuică. „Bată-te, focu, horilcă, / Tu faci omul de nimnică” (Ștețco, 1990: 340; Borșa). ♦ „Se prepară din cereale și din prune. Cea din prune se fierbe de două ori. Lichidul ce s-a scos după prima fiertură se numește ”suslă„. Aceasta o pun din nou în căldare pentru a o fierbe, la început 30, apoi din ce în ce mai slabă și când lichidul nu mai conține mult alcool desfac țevile ca să nu mai curgă. Acest rachiu are în medie cam 50 de grade. Spirtul de cereale are 30 de grade. La sărbătorile mari (Crăciun, Paști și Bobotează) o îndulcesc cu miere de stup și așa se ospătează” (Bârlea, 1924, II: 474). – Termenul horincă se încearcă a fi derivat din a hori (a cânta), dar mai probabil de la gorilca, din limba ucraineană (Dăncuș, 2010); din ucr. horilka „țuică” (Caia, 2002); var. a lui holerca (< ucr. horilka, după holeră) (DEX); din holercă + pălincă (MDA).