Homor n. afluent al Moldovei.

homór, s.n. Pleavă, hoaspe (ce rămâne după ce se cerne grâul): „Că ți-o lucrat săracele / Și tu numa' că le-ai dat / Ia, fruntea homorului / Pă deasupra ciurului” (Papahagi, 1925: 235). – Et. nec.

homor, s.n. – Pleavă, hoaspe (ce rămâne după ce se cerne grâul): „Că ți-o lucrat săracele / Și tu numa’ că le-ai dat / Ia, fruntea homorului / Pă deasupra ciurului” (Papahagi, 1925: 235). – Et. nec.

homor, s.n. – Pleavă, hoaspe (ce rămân după ce se cerne grâul): „Că ți-o lucrat săracele / Și tu numa’ că le-ai dat / Ia, fruntea homorului / Pă deasupra ciurului” (Papahagi 1925: 235). – Et. nec.