O definiție pentru hologen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HOLOGEN n. Ultima perioadă a erei cvaternare, caracterizată prin desăvârșirea treptată a tipurilor umane și prin apariția culturii umane; aluviu. /<fr. hologene
Intrare: hologen
hologen substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)