hois [At: H X, 498 B / V: ~a / E: nct] (Reg) 1 i Hăis. 2 sf [Îf hoisa) Dans popular. 3 sf (Îf hoisa) Melodie după care se execută dansul hoisa (2).

hoisa i, sf vz hois

hóis, (hăis), interj. Îndemn pentru animalele prinse la jug pentru a coti la stânga (vs. cea „la dreapta”). – Onomatopee (Șăineanu); cf. magh. hajsz, scr. ais (Scriban).

hois, (hăis), interj. – Îndemn pentru animalele prinse la jug pentru a coti la stânga (vs. cea „la dreapta”). – Onomatopee (Șăineanu); cf. magh. hajsz, scr. ais (Scriban); et. nec. (MDA).

hois, (hăis), interj. – Îndemn pentru animalele prinse la jug pentru a coti la stânga (vs. cea, „la dreapta”). – Et. nec. (MDA).