2 definiții pentru hohoritor
Explicative DEX
hohoritor, ~oare a [At: BIBICESCU, P. P. 96 / Pl: ~i, ~oare /E: nct] (Trs) 1 Urât. 2 Neplăcut. 3 Rătăcitor.
Arhaisme și regionalisme
hohoritor, hohoritoare, adj. (reg.) 1. urât, neplăcut. 2. rătăcitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hohoritor
hohoritor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)