HODOROAGĂ, ODOROAGĂ (pl. -ge) sf. 1 Lucru vechiu, hîrbuit, stricat ¶ 2 Casă veche, dărăpănată: primăria e o hodoroagă căreia i s’au adaus un cucurig de lemn (IRG.) ¶ 3 Car vechiu care hodorogește: pentru un petec de pămînt și o hodoroagă de moară (VOR.); mai cumpără o odoroagă de căruță (ISP.) ¶ 4 Ⓕ Căzătură, moșneag, babă bătrînă, slabă ce abia se mai ține pe picioare: fusese blestemată să se preschimbe în hodoroagă cerșetoare (CAR.); baba, odoroaga dracului, se ținea ca Neaga-reaua de capul lui (ISP.) ¶ 5 Ⓕ Flecar, palavragiu, toacă-gură, gură-spartă, moară-stricată, persoană căreia-i umblă gura într’una, hodorogind ca o moară stricată [comp. hodorog].