O definiție pentru hirotezi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

hirotezí, hirotezesc vb. IV Tranz. A face o hirotezie. – Din hirotezie (deriv. regr.).

Intrare: hirotezi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotezi
  • hirotezire
  • hirotezit
  • hirotezitu‑
  • hirotezind
  • hirotezindu‑
singular plural
  • hirotezește
  • hiroteziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotezesc
(să)
  • hirotezesc
  • hirotezeam
  • hirotezii
  • hirotezisem
a II-a (tu)
  • hirotezești
(să)
  • hirotezești
  • hirotezeai
  • hiroteziși
  • hiroteziseși
a III-a (el, ea)
  • hirotezește
(să)
  • hirotezească
  • hirotezea
  • hirotezi
  • hirotezise
plural I (noi)
  • hirotezim
(să)
  • hirotezim
  • hirotezeam
  • hirotezirăm
  • hiroteziserăm
  • hirotezisem
a II-a (voi)
  • hiroteziți
(să)
  • hiroteziți
  • hirotezeați
  • hirotezirăți
  • hiroteziserăți
  • hiroteziseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotezesc
(să)
  • hirotezească
  • hirotezeau
  • hirotezi
  • hiroteziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)