HERRERA [eréra], Fernando de (1534-1597), poet spaniol. Principal reprezentant al petrarchismului spaniol și al „Școlii de la Sevilla”; preocupat de forma poetică. Supranumit „Divinul”. Poeme eroice („Cântec pentru victoria de la Lepanto”), sonete de dragoste. Comentarii critice („Adnotări la operele lui Garcilaso”).

HERRERA [eréra] 1. Francisco H. (numit și El Viejo „cel Bătrân”) (c. 1576-1656), pictor și gravor spaniol. Reprezentant al Școlii de la Sevilla. Tablouri religioase și mari decorații murale într-un colorit bazat pe contraste puternice („Apoteoza Sf. Hermenegilde”, „Judecata de Apoi”). Primul maestru al lui Velásquez. 2. Francisco H. („cel Tânăr”) (1622-1685), pictor și arhitect spaniol. Fiul lui H. (1). Reprezentant al barocului („Sf. Francisc”, decorație la Catedrala din Sevilla, „Triumful Sf. Hermenegilde”).

HERRERA [eréra], Helenio (1916-1997), antrenor de fotbal italian, de origine argentiniană. În anii ’60 a condus echipa Internationale Milano, câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni și a Cupei Intercontinentale. Supranumit „Magul” pentru modul în care a condus echipa și pentru crearea stilului de joc numit „il catenaccio”.

HERRERA [eréra], Juan Bautista de (c. 1530-1597), arhitect spaniol. Reprezentant principal la Renașterii spaniole. A construit Palatul Escorial de lângă Madrid (în colaborare cu Juan Bautista de Toledo) și a proiectat fațada de S a Alcazarului din Toledo.

HERRERA Y REISIG [eréra i réisig], Julio (1875-1910), poet uruguaian. Principal reprezentant la modernismului latino-american. Poezie stranie, exotică, parnasiacă („Extazele muntelui”, „Sonetele basce”).

LÓPEZ DE AYALA Y HERRERA, Adelardo (1828-1879), dramaturg și om politic spaniol. Ministru al coloniilor (1875) în timpul lui Alfons XII; președinte al Cortes-urilor (1878). Piese de teatru („Rioja”, „Noul Don Juan”, „Cei doi Guzmani”, „Consuelo”).

PAEZ HERRERA, José Antonio (1790-1873), om politic venezuelean. Combatant (1810-1822) în Războiul de Independență împotriva spaniolilor, a devenit, în urma înfrângerii acestuia, șef al armatei Venezuelei (care făcea parte din Republica Marea Columbie). În 1829 a înăbușit revolta lui S. Bolivar. A declarat independența țării, devenind președinte al Republicii Venezuela (1830-1835; 1839-1843; 1861-1863); a condus țara în mod dictatorial.