heredie¹ sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ii / E: cf heredi] (Reg) Muncă.

heredie² sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Huruială.

heredie¹, heredii, s.f. (reg., înv.) ocupație.

heredie², heredii, s.f. (reg., înv.) huruială.

heredíe, heredii, s.f. (reg.) Ocupație, treabă, lucru. ■ De regulă, în expr. a avea heredie = a avea de lucru (ceva; cu cineva): „Nu mai știau săracii ce să facă de heredie și de terhet” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 164). – Cf. heredi (MDA).

heredie, heredii, s.f. – (reg.) Ocupație, treabă, lucru. De regulă, în expr. a avea heredie = a avea de lucru (ceva; cu cineva): „Nu mai știau săracii ce să facă de heredie și de terhet” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 164). – Cf. heredi (MDA).

heredie, -ii, s.f. – Ocupație, treabă, lucru. De regulă, în expr. a avea heredie = a avea de lucru (ceva; cu cineva). – Cf. heredi (MDA).