2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

heguí, heguésc, vb. IV (reg., înv.) 1. (despre vite) a da înapoi, a se retrage. 2. (despre oameni; refl.) a se feri.

Intrare: heguire
heguire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heguire
  • heguirea
plural
  • heguiri
  • heguirile
genitiv-dativ singular
  • heguiri
  • heguirii
plural
  • heguiri
  • heguirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hegui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hegui
  • heguire
  • heguit
  • heguitu‑
  • heguind
  • heguindu‑
singular plural
  • heguiește
  • heguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • heguiesc
(să)
  • heguiesc
  • heguiam
  • heguii
  • heguisem
a II-a (tu)
  • heguiești
(să)
  • heguiești
  • heguiai
  • heguiși
  • heguiseși
a III-a (el, ea)
  • heguiește
(să)
  • heguiască
  • heguia
  • hegui
  • heguise
plural I (noi)
  • heguim
(să)
  • heguim
  • heguiam
  • heguirăm
  • heguiserăm
  • heguisem
a II-a (voi)
  • heguiți
(să)
  • heguiți
  • heguiați
  • heguirăți
  • heguiserăți
  • heguiseți
a III-a (ei, ele)
  • heguiesc
(să)
  • heguiască
  • heguiau
  • hegui
  • heguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)