hauc sn [At: ȘEZ. VII, 181 / P: ha-uc / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Vreasc.

hăuc sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uce / E: cf ger Hacke] (Trs) 1 Un fel de târnăcop. 2 Un fel de țapină cu două brațe, unul în prelungirea osiei, celălalt încovoiat.

hauc, haucuri, s.n. (reg.) vreasc, hăbădic.

hăuc, hăucuri, s.n. (reg.) un fel de târnăcop; țapină cu două brațe.