O definiție pentru hartă lingvistică


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HARTĂ LINGVISTICĂ s. f. + adj. (după fr. carte linguistique): hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă (v. și cartografiere); reprezentare (în transcriere fonetică, în scriere normală, prin simboluri, linii, culori, hașuri etc.) pe harta naturală a unui anumit domeniu (regiune, provincie, țară, continent) a formelor de limbă înregistrate prin anchete dialectale sau în texte. Prin h.l. se înfățișează deci o imagine geografică – limitată la un anumit teritoriu – a fenomenelor lingvistice. În principiu, într-o h.l. se notează tot materialul cules într-o anchetă dialectală ca răspuns la o întrebare din chestionar. Ea cuprinde: limitele și centrele administrative cele mai importante; particularitățile fizice (munți, văi și ape), localitățile anchetate (notate prin cifre, în transcriere fonetică sau în scriere obișnuită), formele dialectale (înregistrate în transcriere fonetică), note marginale (cu materialul neindus în harta propriu-zisă și cu observațiile anchetatorului). H.l. alcătuiesc, în mod obișnuit, conținutul atlaselor lingvistice (v.). Ele pot însoți însă ca material documentar și monografiile lingvistice, dar în număr redus (numai cu valoare exemplificatoare a unor fenomene mai interesante). Există mai multe tipuri de h.l., în raport cu anumite criterii: a) după natura materialului înregistrat: fonetice, lexicale, morfologice și sintactice; b) după modul de înfățișare a materialului: simple și interpretative (cu evidențierea trăsăturilor dominante ale unui fenomen, a intensității sau frecvenței acestuia).

Intrare: hartă lingvistică
hartă lingvistică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.