6 definiții pentru harc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
harc2 sn vz arc
harc1 i [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA ms / E: ns cf hart] Cuvânt cu care se mână calul din dreapta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) harc s. n. V. arc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) harc interj. V. hart 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arc n., pl. urĭ și e (lat. arcus, it. sp. pg. arco, pv. fr. arc). O armă primitivă cu care se aruncaŭ săgețile. (V. sahaĭdac). Dreavă. Fie-care din resorturile de oțel pe care se sprijină trăsurile (în Munt. est și harc). Acoladă tipografică. Orĭ-ce lucru încovoĭat: arc voltaic. Geom. Porțiune de circumferența. Arh. Ziditură în formă de arc. Arc de triunf, monument ca o poartă în formă de arc ornat cu sculpturĭ și înscripțiunĭ în amintirea unor strălucite biruințe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) hart, hárta, hárto și hártu (ung. hátra, înapoĭ) interj. adresată vitelor (cailor, boilor) ca să se dea la o parte (la dreapta saŭ la stînga), după cum nazat înseamnă „înapoĭ”. În hart, în lăturĭ, la o parte: vizitiu potrivi căpețeala caluluĭ din hart și se uită la cer (Sandu Aldea, Sămăn. XV, 870); pluta, repezindu-se în hart, intră voĭnicește în strîmtoare (Vlăh. Rom. Pit. 248). – Se zice: hart (sud), harta (nord), harto și hartu (Mold. sud), har și harí (Mold.) și harc (Ml.). V. hărtuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni