HAPCĂ sf. 1 🐟 Unealtă de pescuit, alcătuită dintr’o undiță legată de o sfoară groasă (🖼 2514) ¶ 2 CU HAPCA loc. adv. Cu de-a sila, pe nedrept, hoțește: încărcate cu zaherela strînse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi (VLAH.); ca să nu poată lua cineva cu hapca din aceste merișoare (ISP.) [comp. blg. hapka „mușcătură”].