O definiție pentru hantiriu


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hantiriu, hantirii s. m. (intl.) persoană credulă; victimă potențială a hoților.

Intrare: hantiriu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hantiriu
  • hantiriul
  • hantiriu‑
plural
  • hantirii
  • hantiriii
genitiv-dativ singular
  • hantiriu
  • hantiriului
plural
  • hantirii
  • hantiriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)