O definiție pentru hantiriu
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
hantiriu, hantirii s. m. (intl.) persoană credulă; victimă potențială a hoților.
Intrare: hantiriu
hantiriu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)