2 definiții pentru handur

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

handur sm [At: PAMFILE, I. C. 202 / V: haldur, (pmz) durhan,[1] / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 Specie de cânepă. 2 (Îc) ~-de-toamnă Cânepă înaltă și groasă care se seamănă în porumbiște pentru sămânță (Cannabis sativa). 3 (Îc) ~-de-vară Cânepă cu tulpina netedă și groasă, de aproximativ 2 cm, din care fac copiii biciuri (Cannabis sativa).

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală, dar este consemnat durhău, sinonim cu aldan. — gall
Intrare: handur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • handur
  • handurul
plural
  • handuri
  • handurii
genitiv-dativ singular
  • handur
  • handurului
plural
  • handuri
  • handurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aldur
  • aldurul
plural
  • alduri
  • aldurii
genitiv-dativ singular
  • aldur
  • aldurului
plural
  • alduri
  • aldurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

handur, handurisubstantiv masculin

botanică regional
  • 1. Specie de cânepă. MDA2
    • 1.1. compus Handur-de-toamnă = cânepă înaltă și groasă care se seamănă în porumbiște pentru sămânță (Cannabis sativa). MDA2
    • 1.2. compus Handur-de-vară = cânepă cu tulpina netedă și groasă, de aproximativ 2 cm, din care fac copiii biciuri (Cannabis sativa). MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.