3 definiții pentru handur

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

handur sm [At: PAMFILE, I. C. 202 / V: haldur, (pmz) durhan,[1] / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 Specie de cânepă. 2 (Îc) ~-de-toamnă Cânepă înaltă și groasă care se seamănă în porumbiște pentru sămânță (Cannabis sativa). 3 (Îc) ~-de-vară Cânepă cu tulpina netedă și groasă, de aproximativ 2 cm, din care fac copiii biciuri (Cannabis sativa).

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală, dar este consemnat durhău, sinonim cu aldan. — gall
Intrare: handur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • handur
  • handurul
plural
  • handuri
  • handurii
genitiv-dativ singular
  • handur
  • handurului
plural
  • handuri
  • handurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aldur
  • aldurul
plural
  • alduri
  • aldurii
genitiv-dativ singular
  • aldur
  • aldurului
plural
  • alduri
  • aldurilor
vocativ singular
plural
haldur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

handur, handurisubstantiv masculin

botanică regional
  • 1. Specie de cânepă. MDA2
    • 1.1. compus Handur-de-toamnă = cânepă înaltă și groasă care se seamănă în porumbiște pentru sămânță (Cannabis sativa). MDA2
    • 1.2. compus Handur-de-vară = cânepă cu tulpina netedă și groasă, de aproximativ 2 cm, din care fac copiii biciuri (Cannabis sativa). MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.