halubă, halube, s.f. – (reg.) 1. Haină: „Ca halubele din fetie / Să le-ncarce pă tri cară” (Papahagi, 1925: 170). 2. Construcție anexă în cadrul gospodăriei, realizată asemănător cu casele, dar de dimensiuni mai mici, în care se păstra îmbrăcămintea (AER, 2010: 195; Lăpuș); identice cu găbănașul. Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „haină”. – Et. nec. (MDA).