haiducime sf [At: DA ms / Pl: ~mi / E: haiduc + -ime] (Csc) 1-8 Mulțime de haiduci (1-8) Si: (înv) haiducame (1-8).

haiducíme, haiducimi, s.f. Ceată de haiduci: „S-a pus omul cu haiducimea la masă și a mâncat și el boierește...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 199). – Din haiduc + suf. -ime (DER, MDA).

haiducime, haiducimi, s.f. – Ceată de haiduci: „S-a pus omul cu haiducimea la masă și a mâncat și el boierește...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 199). – Din haiduc (< bg., scr. hajduk, DEX, MDA) + suf. -ime (DER, MDA).