O definiție pentru hărjate


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hărjáte s. f. pl. – Joc de noroc. Mag. házsárt (Tiktin; DAR; Drăganu, Dacor., VI, 282-4), din fr. hasard. Sec. XVII, înv.

Intrare: hărjate
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • hărjate
  • hărjatele
genitiv-dativ singular
plural
  • hărjate
  • hărjatelor
vocativ singular
plural